Ce are a face Isaac Asimov si storage tiering-ul? Pai… cititi aici:

― Creierele neumane pot stoca amintiri cu aceeaşi densitate ca şi creierele umane, iar o mare parte din memorie, umană sau nu, este rezervată amintirilor personale. Aceste amintiri personale sunt utile doar celui care le deţine, însă pentru întreg nu au mare importanţă. Totuşi, foarte mari cantităţi de date pot fi ― şi sunt ― stocate în creierele animalelor, şi în ţesuturile vegetale, şi în structura minerală a planetei.
― În structura minerală? Adică în pietre şi în lanţurile muntoase?
― Şi, pentru unele tipuri de date, în ocean şi atmosferă. Şi ele sunt Gaia.
― Dar ce pot păstra sistemele ne-vii?
― Foarte multe. Densitatea este scăzută, dar volumul este atât de mare, încât marea majoritate a memoriei Gaiei se află în roci. Este nevoie de mai mult timp pentru a obţine şi înlocui date din memoria rocilor, aşa încât sunt preferate pentru stocarea amintirilor moarte, dacă se poate spune aşa… amintiri care, în mod normal, este puţin probabil să fie cerute.

Fragmentul este extras din Fundatia si Pamantul, Isaac Asimov, si reprezinta un exemplu radical (plauzibil?) de aplicare in viitor a ierarhizarii mediilor de stocare a datelor.